Atentie – ai viata la risc!!!!!!!!

Stimate Prim-ministru al Republicii Moldova si stimata conducere al Ministerului Afacerilor Interne, eu ca cetatean al Moldovei si ca viitor parinte al copiilor mei, declar ca ma aflu in mare pericol si am viata mea, a familiei si a persoanelor dragi la cumpana de 50/50.

Nici asigurarea medicala obligatorie, nici asigurarea pentru masina care o conduc, nici asigurarea casei sau bunurilor mele, nici banii mamei sau ai tatei nu ma pot ajuta in asa caz. Unicile persoane care ma pot ajuta pe mine si pe familia mea – sunteti VOI, insa putin nepasatori si iresponsabili.

Nu traiesc in New York, Beijing sau Paris unde intrebarea isi schimba sensul, unde problema e mai greu de rezolvat, insa tot e rezolvabila pina la urma, dar traiesc intr-o tara mica cu nici 5 mln de locuitori. Iar cum in toata lumea, soselele, strazile sunt periculoase, la noi insa deja si trotuarele, curtile, devin primejdie.

Nu avem nevoie de politia rutiera parcata la margine de drum sa-mi intinda bastonul fara sa stie ce am incalcat. Sa m-a opreasca sa-i deschid portbagajul. Nu avem nevoie de ei nici la semafoare, ascunzindu-se la umbra. As vrea sa-i vad patrulind pe strazile oraselor, satelor, urmarind pe cei care incalca si facind regula. La stiri as vrea in loc de omor, crima socanta, accident, suicid – sa aud – amenzi, arest, puscarie pe viata, suspendare permis de conducere, suspendare functie etc. Solutii sunt, ele trebuie aplicate. Daca inainte auzeam la stiri, acum mai des mi-se intimpla s-a vad in plina strada. Am obosit de crime, de accidente grave, de omoruri de idioti si probabil si de VOI.

Nu cer sa-mi garantati viata, cer sa-mi garantati securitatea a mea si a familiei mele.

Multumesc mult pentru intelegere.

Moldovean printre moldoveni!

Nu stiu cum s-a incep introducerea si nici titlul poate nu e cel mai potrivit. De asta am hotarit s-a sar peste asta si am s-a trec direct la subiect.

Este vorba de un personaj din viata politica, sau poate mai putin acum, dar care mereu mi-a facut placere sa-l ascult. Cind a fost presedinte, eram prea “verde” s-a inteleg si sa-l apreciez ca politician, ca om; Cu toate ca era un tipic comunist sovietic si care era acceptat perfect in sistemul care l-a creat, insa nu de politica am sa vorbesc.

Mai recent am avut ocazia sa-l cunosc la un eveniment, la care si dinsul a participat si sincer ca mi-a sarit mult peste asteptarile care deja erau maxim pozitive. Un om educat, rafinat, agreabil, cu scaun la cap,  o rabdare nemaipomenit de bine stapinita in lanturi, inzestrat cu o inteligenta de invidiat.

Exact, este vorba de ex-presedintele RM, Petru Lucinschi. Un om exemplu l-am calificat inca de cind il vazusem mai in detalii la Vip Magazin. Cit de frumos si-a exprimat dragostea fata de sotie, copii, de tara, de Moldoveni in general. Un om care la virsta sa, se poate mindri cu o familie frumoasa, nepoti, o tona de prieteni si persoane dragi sufletului si mai recent si cu citeva colectii de carti scrise.

Am si primit in dar cartea sa „Moldova şi moldovenii”, care vreau neaparat s-a o incep a citi. Impresiile le voi descrie intr-un alt post, cindva.

 

 

Viciu number one al Moldoveanului!

Noua asa ne place sa fim, sau mai degraba … asta asa e un hobby vicios care e atit de  strasnic incit nu mai conteaza despre ce merge vorba … dar conteaza cit???

In discutiile legate de job, afaceri, achizitii prima si uneori si ultima intrebare este “cit?“.Discuti cu prietenii despre noul tau job, automat esti intrebat : “cu cit te plateste?”. Auzind ca ai o masina noua : cit ai dat? (fara sa se intereseze ce marca e, conteaza cit). Ai mers intr-o vacanta cu familia, sau prietenii : cit te-a costat? Ai facut vreo investitie : citi bani ai investit? s.a.m.d sirul poate continua la infinit.

Nu cred ca interogatoriul conteaza de situatia economica, mai mult conteaza cit e de materialista persoana care iti adreseaza astfel de intrebari.

Personal nu stimez asta in general in oameni. Iar cind sunt intrebat astfel de chestii, raspund cu o minciuna, sau daca evit sa raspund s-e incep replicile de genul : “…ei ce esti mandru…”, “hai spune de parca te temi“, “…ei p #mat tz de parca-i mare secret” blah blah.

Viciile Moldovenilor to be continued in episoadele urmatoare. Ramineti pe fir.

 

 

 

 

Ualcom tu Moldova

Nu aveam sa scriu despre asta, pina nu am dat nas in nas cu situatia.

Am afirmat mereu ca in Moldova ai ce face. Nu avem munti, mare, piramide, camile sau desert, dar ocupatie iti poti gasi pe timp de vara, mai putin pe timp de iarna.

Imi place sa calatoresc, sa vizitez noi locuri, indiferent care ar fi ele moderne, primitive, eu mereu i-au din toate doar partea cea buna. Invers a fost situatia cind mi-au sunat  prietenii precum ca ar dori s-a m-a viziteze. Primii prieteni “turisti” au fost din Ucraina cind venise in toamna  2008. Am cautat un apartament pentru 7 zile, l-am arendat. Aveam planificat deja o mica ruta unde sa-i duc si ce s-a le arat. Ma rog, nu aveam multe lucruri de aratat in oras. Ei oraseni (din Kiev) satuli de haos, masini, fuste scurte, fitse, boschetari au dorit sa vada alta parte a Moldovei.

Ca si fiecare dintre noi, cind vine vorba de turismul Moldav ne gindim la Orheiul Vechi, Milestii Mici, Cricova vreo manastire sau vreo biserica……..si………… cam atit. Cam de astea au avut parte prietenii mei in mica vacanta turistica din Moldova.

Buuun, urmatorii prieteni au avut si ei marea dorinta de a vizita Moldova. Au dorit sa vada daca in afara de fete frumoase si oameni harnici, mai avem si locuri turistice frumoase. Veniti din Israel, stiind de cultura si religia lor, am fost mai limitat la points of interest.

Am gasit pe unde sa-i obosesc, dar nu cred ca au ramas frapati, super incintati de ce ofera Moldova, pentru ca nici eu nu am ramas cu nimic surprins. In afara de ce am vizitat am mai intilnit si alte mici probleme in cale. In primul rind ofertele hoteliere sunt super scumpe, nu ai de unde sa alegi ieftin, mediu, high price – asa ceva nu exista! Ar trebuie sa fie hoteluri de diferite servicii si diferite preturi intr-o tara unde turismul e la nivel incipient, din pacate nu avem, iar o gazda pe termen scurt te salveaza in asa caz.

Restaurantele…hmm…pe linga marea varietate de bucate nu propun asa meniuri care ar include si produse kosher, cu toate ca avem un milion de localuri. De preturi si aici e tabu. Insa cum zic toti : “… de mincat trebu..”. Pe cind Bucuria si patiseriile au devenit localurile preferate.

Ce mi-au zis inainte de plecare a fost faptul ca in zadar ne plingem de mila ca suntem saraci si nu avem cu ce si de unde, cind realitatea e total cu fundu’n sus. Normal ca mult nu am argumentat, stiind ca au dreptate. M-am convins ca turismul lasa de dorit, preturile se schimba de an pe an, nimic nou atractiv nu se creaza… si asa moare turismul nostru!

 

 

 

 

Lopatica lui Dodon in nisip la Chirtoaca, s-au invers?!

M-am saturat personal de tot, de toate si de toti. Campaniile electorale am ajuns sa le urasc in asa fel incit nu-mi vine pofta sa deschid televizorul, internetul s-au vreun ziar. Dar cu voia mea sau fara, panourile publicitare nu dispar, publicitatile la radiouri la fel s-e fac auzite fara voie.

Mai la tema, problema ca campaniile electorale nu pot fi evitate e floare la ureche, dar educatia politicienilor lasa foarte multttttt de dorit. Nu au fost pina acum destule declaratii taioase si show-ri, ca uite ca au iesit Dodon cu Chirtoaca fata in fata la “tras de par”.  Eu tare bine inteleg acum alegatorii de ce nu ar merge la votare, nici cea mai scumpa, fancy, super campanie nu ma va indemna sa merg la vot pentru ca nu vad oaia neagra din toata “turma politica”. Pentru ca lumea e satula sa vada cum se cearta toti, cum toti devin de neatins, cum toti se dau la provocatii si se provoaca reciproc, cum toti se bat cu pumnul in piept ca fiind cel mai cel mai. Nici Dodon, Chirtoaca, Buliga,Godea, Busila, Coropceanu etc nu sunt demni de a fi primari, nu au crescut si maturizat inca pina la etapa asta. Am sa votez atunci cind va veni cineva si isi va face publicitate electorala, dar fara sa scuipe in cineva sau sa-si strearga pantoful de contracanditatul sau.

Aratatul cu degetul cine-i mai de treaba, nu demonstreaza decit (a cita oara) ca ei n-au ce cauta in scaunul primariei si in genere : “Mars afara din politica!”. Situatia data, doare apasat, e ca o durere de masea si imi aminteste exact de scenele din curtea casei, cind copii vecinilor se jucau toti impreuna ca fratii, pina cind unul prinde la “curaj” si urla la ceilalti ca acesta e locul sau de joaca, e curtea lui si a lui tat’su. Si aici cearta i-a amploare cind si ceilalti deschid ciocurile gurile si raspund cu alte replici. De obicei se intimpla cind doi se cearta, al treilea cistiga, dar asta doar in povesti, nu si in Moldova.

In viata reala, cind Dodon sau Chirtoaca se cearta si nu stiu care-i mai destept, vine cineva ca Coropceanu (s-a se faca de ris) precum ca ei nu’s demni, votati-ma pe mine, eu is viitorul vostru. Si tot asa continua de fiecare data, luarea in caruta pe sus, pentru a parea un HERO in fata la toti prezenti si la toti cei care ii sustin.

Au mai ramas zile numarate pina la alegeri si pararea mea nu se va schimba cu una sau alta dezbatere politica.Nu m-a convins inca nimeni!

Treziti-ma va rog cind vine cineva demn si cu capul plecat caci capul plecat sabia nu-l taie. Si atunci merg la vot!

Welcome to primetime, Bitch!

Toti ne-am intilnit cu oameni invidiosi. Unii mai norocosi, m-ai rar, altii mai putin norocosi, m-ai des ii intilnesc. Eu sunt undeva la mijloc, am destui si de ajuns.

Daca ar fi sa generalizez, fara sa ma laud, sunt o persoana norocoasa. Din ce punct de vedere? Mai din toate, mai bine zis, mereu mi-am obtinut si am ceea ce mi-am dorit. Nu-mi doresc lucruri iesite din comun de la viata si de la mine insumi. Imi cunosc capacitatile si nu fac abstractie si abuz atunci cind imi cer ceva.

Mai pe scurt, las autoaprecierea……vorbeam de noroc si nu numai, norocul mereu a fost imbinat cu straduinta. Am o familie minunata, prieteni putini si adevarati, colegii de scoala, facultate cu care tin legatura (ne cumatrim, poate si cuscrim cindva) colegi de serviciu minunati si capabili etc. Dar printre toate lucrurile astea nemaipomenite cu vointa sau fara in viata ne este dat sa intilnesti si alte persoane, mai putin din categoria the best friend sau great colleague;

Am o cunostinta, ceva de genul cea mai buna, desteapta si frumoasa fata din clasa, scoala si vapshe din tot raionul. Ma rog, spet-efect comunist cind cineva ca un profesor de scoala sau un director sa aiba curaj sa injoseasca intreg stupul de albini al claselor a 8-a, contra unei viespi (care dupa parerea lor de atunci comunista) va da roade pe multi ani inainte. Insa nu a fost sa fie, asa ca pina in clasa 11, toti plecau capurile si “inghiteau” tot ce le se spunea. Eram intr-un fel sau altul obligati sa urmam sfaturile si calitatile acelei persoane.

Buuun, uite ca daca pentru cineva absolvirea scolii/liceului e ceva de memorat pentru noi a fost mai bine zis o escapada, am vazut pentru prima data cu ochi nostri diferenta si realitatea asa cum este ea, nu impusa de altii.

Stiind ca este mereu “exemplu”, mereu ii placea sa critice, sa i-a in caruta vreo colega pentru ca sor’sa se maritase cu unul insurat, sau ca la cineva parintii sunt divortati, sau ca un parinte sau altul lucreaza  in Italia, Portugalia, Rusia, sau ca mama ta face curat la o familie de primari sau medici (in viziunea ei personala, asta era neacceptabil si prea josnic).

Indiferent de situatiile create atunci, cind te maturizezi mai lasi de la sine, tot pe ce tine-ai ura, iti trece si privesti cu alti ochi situatiile. Am pastrat legatura cu majoritatea din colegii de scoala, buni, rai, alintati si destepti, caci niciodata nu stii cum poti ajunge la ajutorul unuia din ei. Referitor la “exemplu” care ne era bagat pe git sa-l urmam, cam s-au ruinat visurile cu/fara voia sa. A ajuns exact acolo unde poate nicodata nu si-a dorit si nici nu si-a imaginat ca poate ajunge. Sor’sa s-a despartit dupa  8 ani de casatorie, cu un copil a plecat in Italia. Mam’sa,  care nu lucrase toata viata, a inceput sa lucreze deriticatoare in scoala din sat. Tatal paznic la Union Fenosa din raion. Iar ea, cu toata stralucirea de cunostinte, frumusete, si farmec a lasat Asem-ul si a plecat in Italia.

Ultima data cind am schimbat citeva vorbe pe un site de socializare, mi-a zis ca nu a mai reusit sa-si i-a o diploma nici aici nici acolo (Italia). Lucreaza la o familie de italieni, facind curat, cumparaturi si sta si cu copii daca e nevoie. Mi-a zis ca e greu si ar vrea alta viata, dar nu poate face nimic la moment. Ar fi fost prea josnic sa-i urez realizari frumoase si succese in ceia ce face, de asta i-am urat un mare noroc si curaj.

Benvenuto nella realtà!

Concluzia: Niciodata nu ride de altii, nici nu stii din care parte bate vintul si poti ajunge acolo unde te astepti cel mai putin.

Sa curga aplauzele

Asa stiri chiar ma captiva, chiar ma face sa ma mandresc mai mult de tricolorul cu stema si pasaportul albastru. Imi place sa aud si eu ceva bun de NOI, de moldoveni.

De moldoveanca Vika Jigulina, am auzit cu totii dupa lansarea “Stereo Love” cu Edward Maya. Nu numai noi, Romania si toata Europa, insa si SUA si Canada au avut piesa in topuri pentru mult timp, la posturile de radio. La gala Billboard Music Awards 2011, evenimentul de decernare a premiilor celui mai puternic clasament muzical din lume, piesa “Stereo love” de Edward Maya si Vika Jigulina a fost desemnata castigatoare la categoria Top Dance Songs, la care a fost nominalizata cu doua piese si Lady GaGa.

Desi nascuta la Cahul, s-a stabilit si activateaza in Romania. De aceia Romanii cind au scris stirea “2 Romani cistigatori la Billboard” nici nu s-au incumetat sa specifice ca e vorba de un roman si o moldoveanca. Dar nu conteaza. Noi toti stim ca e a noastra.

Stereo love-ul i-a innebunit pe toti. Prietenii din America isi setase pina si ringtonuri-le cu melodia data. Anul trecut prin septembrie cind abia cind aparu-se la ei acolo, prietenii mergeau prin cluburi si toti dansau pe ritmuri de “Stereo Love”. Frumos nu?!

Proud to be Moldovian.